Drumul nuferilor

Am vrut sa vedem si Sulina, daca tot am ajuns la Sfantul Gheorghe. Exista un drum de pamant, mai bine zis de nisip, pe malul marii, pana la Sulina, vreo 30 de km, dar masini... nu prea. Asa ca am ales drumul pe apa, cu barca. 

Dupa mai multe negocieri am gasit un satean, nea Pricop, dispus sa ne duca cu barca cu motor pana la Sulina, contra unei sume rezonabile.

Drumul a fost cam lung, vreo trei ore, dar peisajul a meritat din plin. Natura este minunata si plina de surprize. 

Daca in plimbarea precedenta ne-am bucurat de nuferii galbeni, acum am descoperit imparatia nuferilor albi.

Am mers pe canalul Tataru, am traversat lacul Tataru, lacul Rosu si lacul Rosulet, canalul Busurca si alte canale mai mari sau mai mici, avantajati de dimensiunile reduse ale barcutei noastre, pana am ajuns in bratul Sulina. 

La intoarcere dimensiunile barcutei s-au transformat in dezavantaj. Batea vantul foarte tare si traversarea lacului Rosu ne-a cam scuturat la propriu si la figurat, iar din cand in cand am avut parte si de cate un "dus" de la valuri, de la vant. A fost palpitant de-a dreptul. Dar am ramas cu multa adrenalina si amintiri placute.

Lacul Rosu este destul de mare, are o suprafata de 14,5 kmp, o lungime de 7,5 km, iar latimea maxima ajunge la 4,5 km. Cautand mai multe informatii despre lac, mi s-a parut interesant sa aflu ca fundul lacului este cu 2 metri sub nivelul marii, care este la o distanta de circa 5 km.

Lacul este foarte popular printre pescarii amatori, aici gasindu-se o mare varietate de pesti. Sunt si foarte multe pasari care "locuiesc" in zona. Motorul barcii le-a speriat si nu am reusit sa le pozez. Dar ne-am bucurat de vederea unei perechi de pelicani, multe egrete, starci, pescarusi.

Si totusi cel mai mult mi-au placut micile canale cu minunatii nuferi. Dupa cum se vede si in imaginea de mai jos, acestia "vietuiesc" foarte bine cu o puzderie de broscute ce se rasfata la soare, odihnindu-se pe frunzele de nufar.

Din loc in loc sunt amplasate puncte de observare a pasarilor. Din pacate nimeni nu le ingrijeste si au ajuns intr-o stare deplorabila. Multi turisti vin in delta tocmai pentru aceasta indeletnicire, birdwatching, dar presupun ca se gasesc si alte mijloace pentru a-si satisface aceasta pasiune.

Plimbarea prin canalele deltei a fost o adevarata incantare. Mi-a placut foarte mult tot ce am vazut, dar mi-a placut si senzatia deosebita pe care ti-o da navigatul cu barca. A fost soare puternic, am avut parte si de vant, deci m-am bronzat, m-am "aerisit" si m-am incarcat cu energie si stare de bine.

Mai multe poze gasiti aici

Pentru mai multe reflectii, accesati Weekend Reflection.