Am ajuns si la Farul din Sulina. Este prima data cand vizitez un far si ma bucur ca am aceasta ocazie. Dar sa va povestesc cum a fost.
Din antichitate si pana in zilele noastre farurile au constituit un element de baza pentru siguranta navigatiei si orientarea marinarilor pe mari si oceane.
La momentul constituirii Comisiuniii Europene a Dunarii, sistemul de semnalizare de la gurile Dunarii era asigurat de catre trei faruri, unul dintre ele fiind Farul din Sulina, despre care am sa va povestesc azi.
Farul a fost construit la inceputul sec XIX pe malul drept al Dunarii. El apartinea Administratiei Generale a Farurilor din Imperiul Otoman. Acesta a concesionat asigurarea functionarii si intretinerii lui unor societati particulare, obtinand un procentaj din incasarile provenite din taxele achitate de navele care beneficiau de serviciile sale.
La 1 aprilie 1879, Farul din Sulina este predat Comisiunii Europene a Dunarii careia ii revenea din acel moment sarcina de a-l administra, intretine si repara, iar din 1939 aceasta misiune i-a revenit statului roman.
De-a lungul timpului farul a suferit unele modificari fara a-i fi afectata structura de rezistenta initiala.
Daca initial iluminatul se realiza cu felinare cu ulei, din 1910 a fost introdus iluminatul electric. Lumina farului, conform standardelor, se vedea pana la 15 mile marine.
Farul are o inaltime de 21,33 m.
Un lucru uimitor, cel putin mie asa mi s-a parut, Farul din Sulina se afla, in prezent, la o distanta de 2,5 km de malul marii, fiind un martor de cert a transformarii liniei de coasta.
Un lucru uimitor, cel putin mie asa mi s-a parut, Farul din Sulina se afla, in prezent, la o distanta de 2,5 km de malul marii, fiind un martor de cert a transformarii liniei de coasta.
Corpul farului este iluminat cu trei ferestre rotunde. Privelistea este aceeasi, ferestrele fiind asezate pe aceeasi parte, dar se dezvaluie privirii pe masura ce urci.
In varf se afla instalatia de iluminare a farului, foarte interesanta si mi-ar fi placut sa-mi explice cineva cum functiona.
La capatul scarilor se afla o usa grea de metal ce permite accesul intr-un mic balconas ce inconjoara farul. De aici ai parte de o frumoasa priveliste peste orasul Sulina.
De aici se vede Catedrala Sfintii Alexandru si Nicolae
Aici se vede partea din spate a cladirii Comisiunii Europene a Dunarii, despre care v-am povestit aici.
La coborare a fost mai usor.
La parterul farului exista doua incaperi. Cea din dreapta intrarii are ca piesa centrala , cabinetul de lucru al scriitorului Jean Bart. Desi nascut la Burdujeni, judetul Botosani, in anul 1877, o mare parte din viata o petrece la Sulina.
Nu lipsit de importanta este si faptul ca in timpul cursului primar, facut la Iasi, l-a avut ca profesor pe Ion Creanga.
Eugeniu P. Botez (Jean Bart) a fost timp de cateva decenii capitanul portului Sulina. A descris Sulina si portul sau intr-un mod captivant si realist in romanul sau, Europolis, reusind sa prevada cu o remarcabila clarviziune destinul acestui colt de lume:
"Sulina, dupa numele capului unei hoarde de cazaci, este poarta Dunarii. Pe aici iese graul si intra aurul. Cheia de la poarta asta a trecut in cursul vremurilor dintr-un buzunar in altul, dupa necurmate lupte, prin arme si intrigi. Europa, dupa razboiul din Crimeea, a intrat in stapanirea acestei chei, pe care o tine strans si n-o mai lasa din mana - nici chiar portarului, care de drept trebuie s-o tie, nu se hotaraste sa i-o incredinteze.
Sulina, ca si Port-Saidul de la gura Suezului - un turn babel in miniatura - gasindu-se la capatul unui drum mondial de apa, traieste numai din viata portului. Orasul acesta creat prin nevoile navigatiei - fara industrie, fara agricultura - e condamnat sa fie sters de pe harta tarii indata ce o alta gura a fluviului va fi aleasa ca poarta principala a Dunarii. Pana atunci, vremelnica asezare omeneasca creste si scade dupa barometrul recoltei anuale. Populatia se dubleaza in anii de belsug si scade in timp de seceta." (pag. 319)
De aici se vede Catedrala Sfintii Alexandru si Nicolae
Aici se vede partea din spate a cladirii Comisiunii Europene a Dunarii, despre care v-am povestit aici.
La coborare a fost mai usor.
La parterul farului exista doua incaperi. Cea din dreapta intrarii are ca piesa centrala , cabinetul de lucru al scriitorului Jean Bart. Desi nascut la Burdujeni, judetul Botosani, in anul 1877, o mare parte din viata o petrece la Sulina.
Nu lipsit de importanta este si faptul ca in timpul cursului primar, facut la Iasi, l-a avut ca profesor pe Ion Creanga.
Eugeniu P. Botez (Jean Bart) a fost timp de cateva decenii capitanul portului Sulina. A descris Sulina si portul sau intr-un mod captivant si realist in romanul sau, Europolis, reusind sa prevada cu o remarcabila clarviziune destinul acestui colt de lume:
"Sulina, dupa numele capului unei hoarde de cazaci, este poarta Dunarii. Pe aici iese graul si intra aurul. Cheia de la poarta asta a trecut in cursul vremurilor dintr-un buzunar in altul, dupa necurmate lupte, prin arme si intrigi. Europa, dupa razboiul din Crimeea, a intrat in stapanirea acestei chei, pe care o tine strans si n-o mai lasa din mana - nici chiar portarului, care de drept trebuie s-o tie, nu se hotaraste sa i-o incredinteze.
Sulina, ca si Port-Saidul de la gura Suezului - un turn babel in miniatura - gasindu-se la capatul unui drum mondial de apa, traieste numai din viata portului. Orasul acesta creat prin nevoile navigatiei - fara industrie, fara agricultura - e condamnat sa fie sters de pe harta tarii indata ce o alta gura a fluviului va fi aleasa ca poarta principala a Dunarii. Pana atunci, vremelnica asezare omeneasca creste si scade dupa barometrul recoltei anuale. Populatia se dubleaza in anii de belsug si scade in timp de seceta." (pag. 319)
Biroul, scaunele, biblioteca, lampa de birou si tabloul scriitorului, opera a pictorului Theodor Cateliu, au apartinut lui Jean Bart si au fost achizitionate de institutia muzeala in anul 1977, de la nora acestuia, Cecilia Botez Stork (despre care v-am povestit aici).
Tot in aceasta sala gasim mai multe informatii legate de desfasurarea activitatii Comisiei Europene a Dunarii, precum si cateva exponate de uz marinaresc.
Cea de a doua incapere a micului muzeu, in stanga intrarii, este dedicata marelui dirijor George Georgescu (1887 - 1964) nascut in Sulina. Cu ajutorul fotografiei ni se arata viata si succesul marelui dirijor.
Se casatoreste in 1933 cu Tutu George Georgescu.
Celebrul pianist Arthur Rubistein, un prieten apropiat dirijorului roman.
Pasionat de muzica inca din copilarie, a invatat singur sa cante la vioara. In 1906 urmeaza cursurile Conservatorului din Bucuresti, pe care l-a absolvit patru ani mai tarziu, in loc de sapte cat era programa.
Urmeaza cursurile de violoncel intre anii 1911 - 1918 la Berlin si incep sa apara primele recunoasteri internationale.
Din pacate sufera o paralizie a mainii stangi, asa numita "crampa de artist" si cariera de violoncelist este intrerupta brusc.
Nu abandoneaza pasiunea pentru muzica si incepe cariera sa, de mare succes international ca dirijor. Dirijeaza prima oara, in 1918, Orchestra Filarmonica din Berlin si este remarcat ca un mare talent.
In 1921 este numit Directorul Artistic al Societatii Filarmonicii Romane.
Intors acasa in 1944 primeste conducerea Filarmonicii din Bucuresti. A fost o perioada plina de succese atat pentru el cat si pentru orchestra pe care o conduce. Nume celebre ale muzicii internationale sunt legate de orchestra bucuresteana: Richard Strauss, Maurice Ravel, Igor Stravinski, George Enescu, Arthur Rubinstein...
In toamna anului 1944 e acuzat de crima de a fi interpretat muzica germana, iar consecintele sunt foarte dure. Datorita lui George Enescu care intervine ferm revine la pupitrul in 1947, iar intre anii 1954 - 1964 redevine Directorul Filarmonicii Bucuresti.
In tara sau in afara ei, la conducerea orchestrelor romanesti sau straine, a dovedit aceeasi dragoste si respect pentru marile valori ale artei.
Vizita la Muzeul "Farul din Sulina" a fost placuta si am aflat o multime lucruri noi.
Super photos of the lighthouse!
RăspundețiȘtergere