Si am ajuns si la Sulina, orasul care vede primul rasaritul soarelui in Romania, fiind cel mai estic punct al tarii.
La Sulina poti sa ajungi doar pe apa, de la Tulcea, sau ca noi de la Sfantul Gheorghe.
Sulina este orasul port la Marea Neagra si Dunare, oras cu o veche istorie, cu perioade de inflorire si decadere.
Primele atestari documentare sunt de prin anii 900 e.n. In anul 1318 devine port genovez.
Dar cea mai importanta perioada, in istoria orasului, incepe in anul 1840, cand prin Conventia ruso-austriaca apare primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio-maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.
In anul 1856 se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralizare a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentanti ai Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei.
Sulina devine port liber - PORTO FRANCO. In aceasta perioada localitatea are o dezvoltare economica infloritoare, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de CED.
Putem spune ca Sulina a fost precursorul Uniunii Europene.
In acea perioada Sulina devine o zona de convietuire multietnica. Recensamantul de la sfarsitul secolului XIX arata ca populatia era formata din romani, greci (majoritari), rusi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, englezi, francezi, danezi, lipoveni, chiar si 3 egipteni.
Datorita diversivitatii populatiei erau patru biserici ortodoxe, doua romanesti, una rusa si una armeana, un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si doua moschei.
In ziua de azi, singurele dovezi ale acestei vieti multiculturale se mai poate vedea doar in Cimitirul Maritim, obiectiv turistic.
Acesta este impartit in trei: crestini, musulmani si evrei. O plimbare prin acest cimitir te transpune in trecut si parca vezi aievea franturi din viata de odinioara a zbuciumatei Sulina. In cimitirul crestin pe partea dreapta sunt ingropati cei de rit ortodox, iar pe stanga cei de rit catolic, anglican, protestant.
Este singurul cimitir din lume in care crestinii, musulmanii si evreii impart aceeasi bucata de pamant. Este o lectie de toleranta. Daca ai rabdare si faci abstractie de partea funebra a locului, ai sa vezi, ca intr-un adevarat muzeu, o seama de opere de arta, povesti de viata, sapate in pietrele funerare. Si sunt si multe legende despre mormintele de aici, dar astea va las sa le aflati singuri, atunci cand o sa vizitati Sulina. Mai multe poze gasiti aici.
Sulina devenise un oras modern, avea uzina electrica, doua scoli grecesti, doua romanesti, una germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina. Avea doua spitale si un teatru cu 300 de locuri.
In perioada sa de glorie populatia oscila intre 7.000 - 15.000 de locuitori, in functie de productia nationala de grau, care era transportat si depozitat la Sulina.
Despre Sulina si Comisia Europeana a Dunarii puteti citi mai multe aici.
Mi se pare surprinzator ca se vorbeste atat de putin despre trecutul acestui oras. Dezvoltarea Sulinei si a transportului fluvial-maritim a dus la cresterea economica a intregii tari. Romania fiind multi ani granarul Europei.
In anul 1939 CED se desfiinteaza si orasul isi pierde neutralitatea. Devenit punct strategic militar este bombardat de catre aliati in 25 august 1944. Peste 60% din cladirile orasului au fost distruse.
In prezent orasul nu mai traieste acele vremuri frematatoare si pline de schimbari. Vechile cladiri ramase in picioare arata cu prisosinta trecerea timpului. Pe ici pe colo incep sa le restaureze.
Casa in care a locuit Jean Bart (Eugen P. Botez), cel care ne-a lasat o autentica monografiei a Sulinei de altadata, prin romanul sau Europolis. Acum aici este o pensiune.
Balconasele de acest gen erau la mare moda, in vremurile trecute. De aici puteai observa forfota din port, ce vapoare veneau sau plecau.
Dar cu ce se poate mandri, azi, Sulina?!
Este o zona cu un urias potential turistic. Marea si plaja din Sulina bat orice asezare de pe litoralul romanesc. NIsipul foarte fin, apa mica la mal si plaja care se intinde pe km intregi.
Am tras o fuga si pana la plaja sa vedem cum este. Exista maxi-taxi care circula destul de des si pentru 2 lei, din port, ajungi la plaja.
Plaja este amenajata cu umbrelute, sezlonguri, o terasa pe ponton. Si ce mi-a placut foarte mult au si un drum pavat, din lemn, ce te duce pana in mare.
Si au si umor!
Din 2011, Sulina si plaja sa, se bucura de certificare internationala, odata cu primirea premiului Quality Coast Award - categoria Aur.
In afara de mare si plaja se pot face o multime de excursii in zona. Se poate vizita Padurea Letea, cu caii sai salbatici, cu liane si stejari brumarii. Sunt mai multe trasee prin care poti descoperi delta.
In oras mai exista cateva obiective turistice care merita vizitate: Farul vechi, biserici. Nu am reusit sa vad si bisericile, as fi fost curioasa sa le vizitez.
Sunt patru biserici cu hramul Sfantul Nicolae, fiecare adresandu-se altei comunitati crestine : doua biserici ortodoxe, una romano-catolic si una greceasca.
Biserica Sfintii Alexandru si Nicolae este cea mai mare si mai veche din oras, mai este numita si Catedrala Deltei.
Piatra de temelie a fost pusa in anul 1910 in prezenta familiei regale.
Aici ne-am oprit sa o vizitam. Este in reconstructie si din pacate am nimerit si in pauza de pranz, cand era inchisa biserica.
Este interesanta organizarea orasului. Acesta are sase strazi paralele cu Dunarea, ce se intind pe o distanta de 5 km. Inedit este faptul ca cele 6 strazi sunt denumite ca la New York... strada 1, strada 2 si asa mai departe. Doar strazile care intersecteaza cele sase paralele poarta numele unor personalitati precum Mihai Eminescu, Tudor Vladimirescu, etc. Nu am avut mult timp la dispozitie sa vizitam orasul, dar tot am reusit sa vedem cate ceva ce parca ma indeamna sa revin.
Am stat la o terasa, sa ma racoresc cu o inghetata si privind cum se "prelinge" usor pe apa un vapor, mi-am amintit de romanul Europolis. Eram mica cand l-am citit, nu-mi mai aminteam mare lucru, dar imi ramasese amintirea unei lecturi placute. Ajunsa acasa am cautat cartea si am recitit romanul.
Mai abitir vreau sa ma intorc!
Si la final un mic filmulet cu intrarea in Sulina.
La Sulina poti sa ajungi doar pe apa, de la Tulcea, sau ca noi de la Sfantul Gheorghe.
Sulina este orasul port la Marea Neagra si Dunare, oras cu o veche istorie, cu perioade de inflorire si decadere.
Primele atestari documentare sunt de prin anii 900 e.n. In anul 1318 devine port genovez.
Dar cea mai importanta perioada, in istoria orasului, incepe in anul 1840, cand prin Conventia ruso-austriaca apare primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio-maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.
In anul 1856 se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralizare a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentanti ai Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei.
 |
| Cladirea Comisiei Europene, construita in perioada 1860-1868, a fost si este pana in prezent cea mai impunatoare cladire din Sulina. In prezent in aceasta cladire se afla Administratia fluviala a Dunarii de jos. |
Putem spune ca Sulina a fost precursorul Uniunii Europene.
In acea perioada Sulina devine o zona de convietuire multietnica. Recensamantul de la sfarsitul secolului XIX arata ca populatia era formata din romani, greci (majoritari), rusi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, englezi, francezi, danezi, lipoveni, chiar si 3 egipteni.
Datorita diversivitatii populatiei erau patru biserici ortodoxe, doua romanesti, una rusa si una armeana, un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si doua moschei.
In ziua de azi, singurele dovezi ale acestei vieti multiculturale se mai poate vedea doar in Cimitirul Maritim, obiectiv turistic.
Acesta este impartit in trei: crestini, musulmani si evrei. O plimbare prin acest cimitir te transpune in trecut si parca vezi aievea franturi din viata de odinioara a zbuciumatei Sulina. In cimitirul crestin pe partea dreapta sunt ingropati cei de rit ortodox, iar pe stanga cei de rit catolic, anglican, protestant.
Este singurul cimitir din lume in care crestinii, musulmanii si evreii impart aceeasi bucata de pamant. Este o lectie de toleranta. Daca ai rabdare si faci abstractie de partea funebra a locului, ai sa vezi, ca intr-un adevarat muzeu, o seama de opere de arta, povesti de viata, sapate in pietrele funerare. Si sunt si multe legende despre mormintele de aici, dar astea va las sa le aflati singuri, atunci cand o sa vizitati Sulina. Mai multe poze gasiti aici.
In perioada sa de glorie populatia oscila intre 7.000 - 15.000 de locuitori, in functie de productia nationala de grau, care era transportat si depozitat la Sulina.
Despre Sulina si Comisia Europeana a Dunarii puteti citi mai multe aici.
Mi se pare surprinzator ca se vorbeste atat de putin despre trecutul acestui oras. Dezvoltarea Sulinei si a transportului fluvial-maritim a dus la cresterea economica a intregii tari. Romania fiind multi ani granarul Europei.
In anul 1939 CED se desfiinteaza si orasul isi pierde neutralitatea. Devenit punct strategic militar este bombardat de catre aliati in 25 august 1944. Peste 60% din cladirile orasului au fost distruse.
In prezent orasul nu mai traieste acele vremuri frematatoare si pline de schimbari. Vechile cladiri ramase in picioare arata cu prisosinta trecerea timpului. Pe ici pe colo incep sa le restaureze.
Casa in care a locuit Jean Bart (Eugen P. Botez), cel care ne-a lasat o autentica monografiei a Sulinei de altadata, prin romanul sau Europolis. Acum aici este o pensiune.
Balconasele de acest gen erau la mare moda, in vremurile trecute. De aici puteai observa forfota din port, ce vapoare veneau sau plecau.
Dar cu ce se poate mandri, azi, Sulina?!
Este o zona cu un urias potential turistic. Marea si plaja din Sulina bat orice asezare de pe litoralul romanesc. NIsipul foarte fin, apa mica la mal si plaja care se intinde pe km intregi.
Am tras o fuga si pana la plaja sa vedem cum este. Exista maxi-taxi care circula destul de des si pentru 2 lei, din port, ajungi la plaja.
Plaja este amenajata cu umbrelute, sezlonguri, o terasa pe ponton. Si ce mi-a placut foarte mult au si un drum pavat, din lemn, ce te duce pana in mare.
Si au si umor!
In afara de mare si plaja se pot face o multime de excursii in zona. Se poate vizita Padurea Letea, cu caii sai salbatici, cu liane si stejari brumarii. Sunt mai multe trasee prin care poti descoperi delta.
In oras mai exista cateva obiective turistice care merita vizitate: Farul vechi, biserici. Nu am reusit sa vad si bisericile, as fi fost curioasa sa le vizitez.
Sunt patru biserici cu hramul Sfantul Nicolae, fiecare adresandu-se altei comunitati crestine : doua biserici ortodoxe, una romano-catolic si una greceasca.
Biserica Sfintii Alexandru si Nicolae este cea mai mare si mai veche din oras, mai este numita si Catedrala Deltei.
Piatra de temelie a fost pusa in anul 1910 in prezenta familiei regale.
Aici ne-am oprit sa o vizitam. Este in reconstructie si din pacate am nimerit si in pauza de pranz, cand era inchisa biserica.
Este interesanta organizarea orasului. Acesta are sase strazi paralele cu Dunarea, ce se intind pe o distanta de 5 km. Inedit este faptul ca cele 6 strazi sunt denumite ca la New York... strada 1, strada 2 si asa mai departe. Doar strazile care intersecteaza cele sase paralele poarta numele unor personalitati precum Mihai Eminescu, Tudor Vladimirescu, etc. Nu am avut mult timp la dispozitie sa vizitam orasul, dar tot am reusit sa vedem cate ceva ce parca ma indeamna sa revin.
Am stat la o terasa, sa ma racoresc cu o inghetata si privind cum se "prelinge" usor pe apa un vapor, mi-am amintit de romanul Europolis. Eram mica cand l-am citit, nu-mi mai aminteam mare lucru, dar imi ramasese amintirea unei lecturi placute. Ajunsa acasa am cautat cartea si am recitit romanul.
Mai abitir vreau sa ma intorc!
Si la final un mic filmulet cu intrarea in Sulina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc pentru vizita si comentariile voastre!